Să mă destram pentru indivizi de serie...

Probabil una din cele mai mari greşeli pe care le comit în momente ce aparent le consider înălţătoare pentru sufletu-mi. Prin cuvinte pe care le irosesc, gesturi instinctuale şi gânduri majoritar pozitive. Faţa şi reversul, aparenţa şi esenţa. Detaliile de toate tipurile care construiesc întregul şi completează neajunsul. Însă ce faci când tu însuţi te regăseşti în neajuns?
Nu-şi au rost revoltele, durerile fizice, lacrimile şi exteriorizarea unor idei ce definesc adevăruri usturătoare. Nu am să vorbesc nici despre atitudinile cu înţeles dual, despre un sistem inevoluat al unor domenii care ne pot salva vieţile, nici despre defectuasa relaţionare dintre oameni, nici despre sentimente negative ce nasc cercuri vicioase. Nu am să vorbesc despre nimic la modul concret într-un public larg. Ci doar despre mine, despre un eu. Umbre şi lumini, contururi ce aleargă în semiîntuneric, se joacă şi se ascund.
Astăziul a fost dezamăgitor întru totul: 17, probleme ce vin din adâncuri şi un strigăt de disperare.




Ornithophobia Reflection by Lara Jade