Uite! Hedoniştii!

Pentru ei fiecare zi e o nouă căutare a unei surse care emite plăcere nelimitată, nepăsându-le de mijloacele prin care ajung să se bucure de ceea ce îşi doresc cel mai mult: o viaţă hedonistă. Bineînţeles, scopul scuză mijloacele, dar doar în cercul lor, larg de data aceasta.
Când i-am zis unui prieten că iubirea este caracterizată de hedonism pur în majoritatea relaţiilor, mi-a replicat că sunt nebună şi că nu ştiu ce vorbesc, chiar mai mult, că nici nu ştiu ce e aia iubire. Şi când spun că sunt hedonişti cei care iubesc, o spun în baza faptului că azi îi vezi împreună, iubindu-se (carnal, fireşte, nu spiritual), iar mâine... Mâine. E intrigant schimbul de iubire/iubiţi/iubite pe care îl practică cu nonşalanţă. Pentru ei e o normalitate, iar pentru noi, cei însetaţi de elevaţie, o depravare a sinelui. O iubire platonică e de cele mai multe ori onorabilă uneia deja realizate, însă cine mai crede în lucruri abstracte? Un hedonist cu siguranţă nu.





Secrets____by_xxbcxx