Zi

Nu. Astăzi nu este ziua mea.
În fiecare zi este ziua mea, de şaptesprezece ani încoace. An de an am învăţat o cifră, apoi numere, ceea ce trebuie să fac pentru a-mi susţine numărul anilor şi să simt. Trecerea de la 15 la 16 sau de la 4 la 5 nu este una care iţi schimbă viaţa într-un mod semnificativ, dar există o treaptă între vârste care te face să te simţi ca tine însuţi, iar pentru mine al şaptesprezecelea an al vieţii mele a fost reprezentativ pentru ideea pe care o susţin (cel puţin până acum, pentru că mai este ceva timp până când minoritatea-mi va deveni majoritate).
Totul a început în dimineaţa zilei când era ziua mea. Aparent, noul număr achiziţionat era ca oricare altul, însă în decursul câtorva luni, lucruri simple, detalii insignificante pentru unii au demonstrat contrariul. Însă am făcut şi lucruri mai mari, apreciate de persoane care nu s-ar fi gândit niciodată că aş putea ajunge într-un timp atât de scurt la rezultate pozitive. Şi când spun asta mă refer la cultivarea unei pasiuni: arta fotografică. Cursuri, studiu, muncă, dorinţe. Pasiunea aceasta mi-a adus în colecţia de aparate de fotografiat şi un obiect ce susţine dorinţa de a avea antichităţi: un aparat de fotografiat vintage, dar şi tehnologia avansată într-o cutie neagra cu pixeli. Mai târziu am participat la concursuri, am impresionat oameni, am avut o expoziţie şi poate dau lovitura într-o tabară, la sfârşitul lunii. Profesional m-am împlinit in acest an, întrucât sunt un fotograf în devenire.
Primul concert, prima linie. Da, l-am văzut pe Alice Cooper, am auzit Poison live şi sunt mândră de asta. Mai trebuie menţionat si rockstarul Marilyn Manson? B’estivalul a legat şi o prietenie pe care o apreciez şi pe care am sa o susţin până când moartea ne va despărţi. Nu, încă nu m-am măritat. Respiraţi liniştiţi. Şi dacă tot vorbim de prieteni, asta a condus la lărgirea cercului, activităţi noi, libertate. Tot ceea ce mi-am dorit pentru spiritul care tânjea după situaţiile perfecte. Din lista de prieteni ignoraţi am readus în cerc o persoană care a avut un rol foarte importat pentru o lungă perioadă. Poate îşi va recăpăta vechiul statut cândva. Încercările de a merge mai departe de prietenie s-au soldat cu întărirea convingerilor feministe. Socializarea este la cote maxime pentru o persoană introvertită.
Schimbările au fost în capul listei de preferiţe. De la cele de ordin psihic, până la cele de ordin fizic care au generat multe, chiar prea multe impresii. Oricum a fost bifată la bune. Am făcut şi multe greşeli, am roşit atunci când nu trebuia şi am regretat lucruri pe care puteam să le sărbătoresc ca realizări. E rău cu rău, dar mai rău fără rău, iar unele neajunsuri au fost imbolduri pentru ambiţie.
Şi pentru că mi-am îndeplinit mai multe dorinţe decât câte aveam eu astăzi îmi celebrez ziua. Ziua de azi, bineînţeles.