Azi, mâine, ziua de după

Fiecare zi trebuie să îşi aibă cuvântul său şi-n fiecare zi trebuie să fie un cuvânt pentru tine, astfel încât la finele lor să fi scris o carte, o operă a ta compusă de mine, în care să te ridic şi să te cobor în graţiile şi dizgraţiile suferinţelor mele. Şi uneori a fericirilor pe care le simt pulsându-mi în tâmple şi formându-mi explozii de zâmbete şi gânduri ce nu şi-au revărsat niciodată existenţa în mine. Nu ştiu de unde-mi răsar atâtea cuvinte şi cum pot să le materializez, pentru că spiritul meu s-a încăpăţânat să nu le primească, însă invazia asta l-a cucerit şi-acum se îmbată de fericire, de cuvinte de bine pe care le colecţionează.
Nu-mi consemnez nimic din ceea ce e azi sau mâine, ci doar îmi întregesc romanul pe zi ce trece... Ca să-l poţi citi într-o bună zi, când va fi terminat. Împreună trebuie să alegem cuvântul de sfârşit.