Început şi sfârşit

Azi a început să mă chestioneze şi şi-a aplicat topul de întrebări caracteristice... Cum? Ce? Care? Eu trebuie să-l aleg, să mă sacrific pentru una sau pentru alta, înspre a ajunge la ceea ce aşteptăm pentru perioada viitoare. În cazul meu un ajutor precum cel pe care îl am acum e imperios necesar, întrucât caracterul îmi limitează lista posibilităţilor de a face chestiuni puţin ieşite din comun.
Ne jucăm, facem greşeli care ne amuză până la moarte, întocmim planuri care par puerile dar în adâncurile lor au motive bine întemeiate pe un anume sentiment, aş zice eu, pe o poftă nesatisfăcută, ar spune ea. Poate că totul acesta comun va fi relevat prin rezultatul preconizat, pozitiv şi negativ deopotrivă, pentru că gândurile ce le poartă unele minţi libere nu pot fi citite, ci doar relevate prin cuvinte, propoziţii, fraze, ce ne vor stârni fiori de supărare sau poate... Fiori de nou început. Şi cine nu şi-i doreşte?
Jocul continuă... Iar eu m-am hotărât să iubesc din nou ceea ce-am iubit cândva şi să trec peste greşeli care erau desprinse din v-aţi ascunselea cu maturitatea. Dar, pentru că mereu există un dar, şansele ce ni se acordă trebuie respectate ca atare şi ferite de eşecul unui viitor început care probabil nu va mai exista.

*

Nu-mi doresc explicaţii prozaice pentru ciudăţeniile care mă înconjoară, ci doar mitizarea unor evenimente, vise din nopţi nedormite şi amieze leneşe şi lucruri de ordin tehnic care nu funcţionează în circumstanţe bine ştiute. De ce să pervertesc misterul atunci când am la îndemână creearea unei alte realităţi? După cum Einstein a spus că totul e relativ, chiar toate cele ce mi se întâmplă nu trec de proba acestei legi, iar voi alegeţi realul, când eu aleg realul meu.