Colţ

Stai la colţul acela de după care iese fum de vreo doi ani şi jumătate şi aştepţi de parcă m-ai aştepta pe mine. Am venit de prea multe ori ca să nu te fi săturat de neîncântătoarea fiinţă ce mă aflu şi aştepţi în continuare, cinci, zece minute, pentru că pentru atâta timp te văd aşteptând. Ai ochii împrăştiaţi în toate direcţiile, te protejezi de exterior şi-ţi înnegreşti interiorul cu nepăsare. De patru ori pe zi, sau de cinci, opt zile pe săptămână şi totuşi niciodată. Poate mâine nu vine, vreau ca mâine să nu vină.