Pentru că...

Prea multe motive, care sunt prea nude pentru a fi citite chiar de tine, pentru că ţi-ai da seama că e vorba despre tine. Pentru că, pentru că iulie ştie [...] Şi pentru că e imposibil, iar mie îmi place să cochetez cu conceptul ăsta până în momentul în care Cupidon mă împuşcă în tâmpla dreaptă, iar după opt luni regretă şi îmi dă palme ca să mă trezesc din beţia aia de dragoste în care mă văd pe mine cu un el stând... Nu mai contează, pentru că oricum nu vom sta niciodată. Revenind la şirul neîntrerupt al reveriilor, mă trezesc după 10 luni, sunt mahmură, mi-s moarte plăcerile şi durerile, dar îl resuscitez. Ar trebui să fie deja un timp viitor, pentru că practic se va întâmpla. Deja mă urăşte, dar e ipocrit şi pretinde că mă place, pentru că îl implic în fapte pe care nu le-ar face nici măcar legat la ochi şi nici măcar pentru recompense fabuloase: trădările. Tu pe cine ai trăda pentru mine? Ah, înţeleg, chiar nu îţi plac... Atunci te poţi da jos din carusel şi încerca alte senzaţii nu la fel de tari împreună cu omul neom din cauza căruia nu ne putem divide şi oferi câte o bucată din fiecare unul altuia. Şi tu vrei să muşti din praful existenţei ăsteia mizere în care ne scăldăm? Mai bine ţi-ai stropi pereţii vieţii cu tuşe de culoare. Manipularea, nimic mai josnic, nimic mai sublim. Şi-apoi încercarea de a aduce fericire în viaţa ei. Nu înţelegi.
Mai gândeşte-te o dată, sau pentru prima oară, pentru că el e proza, iar eu aş putea fi poezia.