Spitalul de nebuni

Mi-amintesc de obiceiuri de mult uitate, ce şi-au făcut loc în gândurile de astăzi datorită unei acerbe pofte. Poftă materială, căci cele spirituale se zădărnicesc înghiţind în sec nerealizările ce se zbat spre opus. Creez idealul în asocieri de obiecte simple, ce-ţi par a fi cotidian, dar care relevă simboluri pe care le descifrăm doar dacă ne pasionează profunzimile, adâncimea şi faţetele criptate. M-aş fi ocupat cu descoperirea labirintului ce m-ar fi dus în locuri în care speram să ajung, însă intrarea mi-a fost oprită prin închiderea bruscă a unei uşi. Pretinzând că timpul e limitat, mi-am imaginat imensitatea locului ce m-ar fi împrejmuit şi am renunţat la obţinerea unui pas în avantajul creării unui alt ideal, care pe-alocuri este luminat de imperfecţiuni ce dau culoare şi sunet banalului. Puteam să... Puteam să întocmesc o viaţă, să dau naştere unei serii de perfecţiuni, dar mi-am ridicat negarea şi inaccesibilitatea deasupra voinţei. Absurditate sau adevărata dorinţă ce se ascundea în locuri inaccesibile? Dă frâu liber întrebărilor retorice şi-ncearcă s-aduci trecutul în prezent. Continuu. Precum un colecţionar de vise şi fluturi enigmatici spunea că trăieşte în trecut şi că va trişa moartea. Autor al unor dialoguri imaginare, care transpuse în realitatea crudă, se oglindesc cu gândurile unui Mefisto ce nu îşi are locul pe Pământ. O entitate ce a sfărâmat mrejele neîncrederii ce au înconjurat sora pozitivă ei. Sau în fine, e doar o simplă domniţă ce îşi pavează cu paşi repezi drumul spre un vis cu ochii deschişi. Fumul meu de tămâie, pe care vreau să-l urmez şi să-mi fie călăuză. Să ne amintim despre prinţ, regate şi ponei portocalii şi alte vise ce au prins contur pe retina ochilor mei... Astăzi, într-o zi de luni.