miercuri, 19 septembrie 2007
Treziri
Nu mă-ntreba ce aştept pentru că răspunsul e în întrebarea pe care o pui. Nu-ţi voi mai răspunde, voi pretinde şi voi continua să aştept mereu cu ochii închişi ca să mă trezesc din visele ce mi le creez într-o realitate identică irealităţii întemeiate de mine. Să revin din fiece reverie c-un surâs sperând a intra în alt vis, asta-mi doresc. Căci azi m-am trezit de prea multe ori din ideal, apoi la realitate, din somn profund şi din mine. Iar mâine, iar şi iar am să ating nesfârşirea a ceea ce doar eu am şi numai eu voi avea. Azi nu e prima oară, iar perpetuul mi se înfige în piele, lăsănd rănile a ceea ce se numeşte obsesia mea. Să nu te încrezi în ceea ce spun, pentru că mint şi mă ascund şi nu vreau să-ţi dezvălui adevăratul adevăr. Iar minciunile pe care le-am folosit drept scut şi armă au fost pentru noi toţi. Eu aştept.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu