Jumătatea de măsură invizibilă sau...

... instrumentul plăcerii. Titlu.
Oare despre ce e vorba? Nu ştiu. Pentru că e ca şi cum ţi-ai cumpăra de la aprozar doar coaja fructului, de la librărie doar coperta cărţii, de la magazin doar nasturii cămăşii, iar diamantul de un carat şi jumătate al inelului de logodnă i l-ai lăsa bijutierului. Şi ce e ca toate astea? Un amant, o amantă, un detaliu, un instrument, o plăcere, o jumătate de măsură invizibilă pe care ţi-o însuşeşti şi în care investeşti gesturi ordinare. Nu ştiu amanţii de sentimente, ci doar de stereotipii: el, aranjându-şi cămaşa în pantaloni, ea zăcând în alcovul iubirii perverse. Dar ăsta e unul din prea multele clişee ale unei lumi pe terminate, pentru că zilnic poţi să vezi noi metode de practică a amant... Încă nu există acest termen.
Ştiu despre voi doi, despre voi trei şi despre noi patru. Despre jocul nostru de domino în care eu te-am sărutat pe tine, tu m-ai sărutat pe mine, ea l-a sărutat pe el şi el pe ea, dar nu te-a sărutat pe tine, iar nici el pe mine. Eu nu vreau să îl sărut pe el, iar el nu vrea ca ea să te sărute pe tine. Dar cine pe cine? Hai o luăm de la capăt. Poate că numai noi doi.
Şi ea vine doar şi-şi mănâncă mărul, ca apoi să plece. Iar Eva.