am transcris-o în cuvinte. trăiesc întrerupt, pentru că uneori respir prea mult din aerul ce-mi este necesar, iar apoi ma sufoc şi mă pregătesc să mor. viaţa nu e un fir de aţă, e un cuvânt, fie el şi monosilabic.
vineri, 7 decembrie 2007
Dar nu...?
Nu te sensibilizeaza nimic atunci cand eu ma tem de felul in care ma stii tu si ca dragostea imi lasa pete. Sa nu-ti pese, chiar deloc?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu