luni, 19 mai 2008

Turcoaz, albastru, verde, roz, alb, gri. Eu, tu, ligheanul

Psychedelic
psy – che – del – ic adj 1 psychedelic drugs such as LSD make you HALLUCINATE (=see things that do not exist) 2 having or using bright colours or strange sounds, and representing the experiences people have when they use drugs such as LSD*
sixties...

Să trăim un sentiment cast, simplu şi să fie uşor pentru amândoi.
Dacă ţi se face dor de mare... Ei şi ce, pentru că eu sunt la mare, de fapt sunt la şcoală, iar ideile mele hazlii au luat-o razna de tot. Trăiesc în epoca plasticului şi ai să afli ceva mai încolo.
O dimineaţă banală, nimic deosebit înafara faptului că şcoala se află la câţiva metri de plajă, iar eu am în loc de o geantă obişnuită în care să îmi car cărţile un... Lighean. De un albastru intens, pătrunzător. Îmi iau colega de bancă afară să ne luăm micul dejun de la patiseria de pe colţ. Atmosfera e intrigantă şi am impresia că totul are culoarea bronzului, iar aerul are o sclipire aurie. E ceva în compoziţia chimică a aerului care îi determină pe toţi să recurgă la gesturi ciudate. În faţa patiseriei îl întâlnesc pe El, aşteptând probabil să se întâmple ceva inedit, iar faptul nu se lasă mult aşteptat. Deodată, fără nicio explicaţie îl pocnesc în cap cu hilarul meu accesoriu. Pentru lumea în care ne regăsim acest gest a fost unul de tandreţe, pentru că am primit drept recompensă un sărut apăsat şi spinos din care nu puteam să ies. Totul s-a încheiat brusc, în faţa ochilor mi-a apărut o pată mare, albă şi am încercat să îmi amintesc de ce am făcut... Ce anume? Încă mă mai usturau buzele, dar nu ştiam de ce şi mă aşteptam să mă reîntorc să respir auriul aer.
Călătoresc prin ţara lui Oz fără explicaţie, nu îmi găsesc pantofii roşii de lac demodaţi şi ştiu că totul în jurul meu se transformă în tinichea. Mă duc să mor, iar.

*aceasta nu este o explicaţie
„Opreşte-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
E gura care nu sărută
Decât cu sărutarea mută
A celor ce,-mpăcaţi cu cele sfinte,
Pornesc cu tălpile-nainte
Şi-n gură cu câte o floare,
Culeasă-anume pentru cine moare!.” (Ion Minulescu, Romanţa ultimului sărut)

Niciun comentariu: