recapitulare

E o certitudine că am trecut peste prima parte din viaţa mea. Am terminat.
Iar acum să începem, dar altfel.
1. Octombrie. Cine e? De unde e? De unde vine? Ce-şi doreşte? Are?
Eu nu trăiesc ci doar exist în momentul acela de octombrie. Mai ştii că atunci a nins prea devreme? Eu îmi amintesc că-mi îngheţau mâinile pe bulgari de zăpadă grea.
2. Dimineaţa. Mereu când dormeam în mers agale. Concluzia s-a autoproclamat:
simpatic, dar nu pentru tine.
3. Mai. Mai mult, mai piperat, mai pisălog, mai încrezut, mai multe întrebări, mai multe de ce –uri , mai nesimţit, mai negru, mai curios, mai etc.
4. Iunie. Enervant. Somn cu ochii deschişi. Activităţi ieşite din comun.
Oare atunci ţi-am purtat ochelarii? Ah! Dioptrii bolnave de dragoste ce veţi fi voi. Nenorocitelor!
5. Iulie. Descătuşarea. Nu-mi găsesc stiloul şi hârtia, deci mă scuzi dacă nu-ţ voi
spune nimic din această etapă. Nu-mi pot transcrie sufletul şi creierul precum o altă doamnă Dalloway. Bucle creţe şi copii deştepţi care trişează. De ce eu şi nu el? El era o alegere mai sănătoasă. Bulevard? Iar verde. Apoi albastru. Şi moale şi cald şi care... pasă? Film. ZĂ-PĂ-CEA-LĂ.
6. August. Tachinare şi dor. Sunt tâmpită.
7. Septembrie. Eu nu mă mai joc. Tu da. 9 pence⁄minut. 12 minute. Oare? Nervi!
8. Octombrie. Linişte. Până la proba contrarie. Bine, tu? Nu, mă fac că nu văd. Deci ce-ai? Sau ceai? Punct anemic. În ficţiune se lasă cu chestiuni serioase. Perfect. Mirobolant. Iar? Nu eu, oboseala, nu eu.
Da, sufăr de o boală la suflet care nu ştiu cum se numeşte şi aş putea să citez şi din cei mai mari clasici, că tot nu te-aş lămuri care e situaţia mea. Fluturii migrază, popoarele migrează, cu toţii se duc în capul meu. Vara viitoare mergem şi noi la Moscova? Ori îmi revin ori fac risipă de cuvinte.
Eh, sunt covârşită şi scriu. Măcar atât.
Şi nu mă irosesc pentru indivizi de serie (nomore). Acum e din ediţia limitată. Mai puţin cerebral.